Povestesc.
cu Iulian Văcărean
20 noiembrie, 2017

“sunt rani pe care machiajul nu le poate acoperi…” #csr4women

În dimineața asta a plouat mult, picături reci de noiembrie care te fac să-ți amintești cum era viața ta de copil pe lângă soba din bucătăria bunicii.

Acolo se adunau femeile și se spuneau tot felul de povești… prima palmă, prima noapte dormită pe afară, prima farfurie cu supă aruncată pe pereți, primele, transformate mai apoi în zilnicele, înjurături, prima vânătaie, prima coastă ruptă, iar ele continuau într-un ritm sacadat de regrete și îmbătrânire.

10406728_10153686665270733_8641840265638709841_n

Din acest loc pășesc încet peste prea multe răni despre violență domestică și ajung în orașul mic cu case înghesuite unele în altele.

Aici familii de ingineri, profesori, doctori, mineri, măturători, zugravi, meșteri afișează o imagine perfectă a fericirii – serviciu bun, piață, copiii, concedii, terase și plimbări de seară. Mama le-a ascultat plânsetul și durearea acestor femei în serile în care-și număra și ea lacrimile.

Asta cu număratul se întâmpla și în cele două ”localuri” din colț unde se bea pe datorie și se numărau paharele pline de frustrări ale vecinilor mei.

În acea seară metroul a venit greu, tot o ploaie măruntă a însoțit palma dată în mijlocul străzii și femeia căzută lângă bordură iar el mestecând înjurături și foarte des cuvântul curvă. Eram prea grăbit și plin de frică să fac ceva. S-au împăcat repede iar ea a continuat să își facă meseria nocturnă. El o privea dintr-un colț de stradă…

La CSR4Women am auzit despre soluții la problemele de violență domestică, cazuri care și-au găsit rezolvare și sprijin. Dezbateri despre #meetoo sau #revengeporn #justiceinstitute. Aici cuvintele sunt alese, dar știi foarte bine că în realitatea dură nu cazuri există ci viață.

Poate că la CSR4Women vorbim doar despre vârful icebergului, dar asta înseamnă că măcar suntem conștienți că există. Am o prietenă care spune mereu că dacă ea nu știe despre ceva… atunci acel ceva nu există.

23754682_10155595876355733_4176827443915863677_n

Cam asta face AVON de ani de zile : ne arată că violența  există și, mai ales, că prin puterea noastră comună poate fi combătută. Din aproape în aproape, strângând rândurile, fiind mai atenți la poveștile celor din jur…

Știm cu toții că dacă ne creștem copiii cu iubire ei vor dărui iubire.

Violența, abuzul, hărtuirea… toate acestea există acolo unde lipsește educația, educația iubirii.



Comentează cu Facebook