Povestesc.
cu Iulian Văcărean
7 ianuarie, 2019

Rezervația de Îngeri – Poezia

Rezervația de Îngeri – Poezia

 

Cred că în Rai este un loc special ”rezervat poeților” acolo este și mama pe care am surprins-o la Târgul Gaudeamus citind din Submarinul erotic a lui Emil Brumaru

49465053_342124683290566_945214867537657856_n

”Mi-a spus, de curând, într-una din călătoriile noastre, cam aşa:

«Dar cum vreţi să muriţi?»

«Păi asta-i, că nu vreau să mor», mi-a răspuns imediat.

«Cum adică, băi, să nu mai poţi citi, să nu mai poţi scrie, să nu te mai uiţi după femei… Asta nu pot eu să înţeleg!»

Şi nici eu, acum! Unii oameni nu au nici o legătură cu moartea, nici când mor!“ a povestit Bogdan Creţu” Ziarul de Iași

49368767_2334718820090640_5784739022593064960_n

Femeia mea frumoasă ca scriptura,
Nu-ţi cer nici coapsele, nici sânii şi nici gura,

Ci sufletul răscopt ca o căpşună
Cu mirosu-nţelept şi carnea bună

Şi gândurile moi şi-adânci ca mierea
După-amiezii, spre-a-mi spori puterea,

Şi-ţi fac din fluturi pat, din rouă masă,
Nelegiuit de alba mea mireasă,

Şi-ţi născocesc din vorbe raiul dulce
În care tinereţea ta să-şi culce,

Când ziua-ţi cade tristă la picioare,
Lacrima grea, strălimpede şi mare.

Cantec Naiv

M-ai inselat c-o portocala!

Si tu si ea, in pielea goala,
Erati in camera impura
Cand v-am surprins gura in gura,
Deasupra dansa si alaturi
Vesmintele-i, coji printre paturi,
Mai transpirau dorinti din pori
Naintea marei dezmierdari
Cu tot dichisul si alaiul.

Apoi m-ai inselat cu ceaiul!

De dragoste vestimentară

 

Spune-mi drept: ce chiloţi ai?
Bleu jandarm, sau galben pai,
când treci noaptea prin tramvai,
pe la margine de rai
c-am înnebunit cu toţii,
să-ţi vedem un pic chiloţii,
stând de-o săptămână-n stăţii,
cu gâtu’ pe şina roţii.

Amnezie

Dacă iei o portocală
Şi-o dezbraci în pielea goală
Ca să-i vezi miezul adânc
Peste care îngeri plâng
Cu căpşune-n loc de ochi
Şi aripi de foi de plopi
Se întâmplă să uiţi totul…

Cântec naiv

Erai nesimţit de frumoasă!

Aveai căptuşeli de mătasă
Pe-acolo pe unde nu-i voie
Să umbli decât la nevoie

Cu mâinile, ba chiar cu gura,
În clipele date de-a dura
De îngeri ce-şi lasă scriptura

Şi-o iau halandala prin lume,
Cu nimbul şi-aripile-n spume,
Când muşti dintr-o pară zemoasă.

Erai nesimţit de frumoasă…

  • foto @codrinacazacu

 



Comentează cu Facebook