Povestesc.
cu Iulian Văcărean
9 februarie, 2018

Austria, 150 km de liniște și zăpadă

Un munte imens stă în fața ferestrei de la casa de lemn desprinsă parcă din povestea Hansel şi Gretel. E foarte târziu și am deschis-o să alung insomniile din ultima perioadă.

Miroase a lemn și se aude cum ninge enorm. Am știut dintotdeauna că în munți poți să găsești liniștea care te trimite să privești în interiorul tău. Am învățat să vorbesc cu muntele în diminețile în care ieșeam în picioarele goale și priveam Vârful Rarău pentru a știi cum va fi vremea în acea zi.

image5

 

Tata m-a învățat să merg iarna în pădure, să caut coarne de cerb și să ascult cum vorbesc copacii între ei de prea mult ger. Cerbi am mai văzut, dar coarne nu am găsit niciodată.

Am rămas cu deprinderea de a merge încet, cu mâinile la spate ascultând cum zăpada scârțâie sub bocanci. Iar ca să fiu mai aproape de munte și sălbăticia iernii, am învățat să fac snowboard acum 15 ani. Pasiunea era atât de mare încât încercam să prindem zăpezile mari în fiecare loc din țară. Așa am ajuns să cunoaștem toți munții unde se schiază și sălbăticia pădurilor cu zăpezi neatinse.

image1

 

Tot în căutare de zăpezi am plecat și acum. Am ales Solden, Austria și am ales cabana noastră. De aici, de la 2.000 de metri altitudine stăpânim pârtiile nesfârșite.

Totul funcționează. Aproape că mi se pare că nu sunt acolo, ci că văd un film. Sunt 150 de km de pârtie puse cap la cap,  zeci de instalații foarte bine întreținute, gheţarii Tiefenbachgletscher şi Rettenbachgletscher care asigură zăpada din octombrie până în mai, free ride de nu te ține adrenalina, artă culinară alpină și tot felul de distracții la Après-Ski- urile prea multe…

Sunt aici, o să mai fiu aici…

Ps. Dacă tot veni vorba de film, recomand Force Majeure, un film cu o imagine impecabilă și o avalanșă care zgudie din temelii lumea familiei.

image2

 

 

 



Comentează cu Facebook